marți, 3 decembrie 2019

Poveste de iarna




                                                              Poveste de iarnă

Am prins în zbor un fulg de nea,

Dar s-a topit în palma mea

Și s-a prelins încetișor,

Precum o lacrimă de dor...

  Privesc spre cer

La mii de stele

Ce-mi cad pe-obraji

Și printre ele,

Se-ascund și lacrimile mele...

  Cu ochii-nchiși plutesc în vals

Printre al fulgilor balans...

-Hai, vino fata mea frumoasă

Șoptește-a stelelor Crăiasă...

Spune-mi care îți e dorința

Și dacă-mi este cu putință,

Pe loc am să ți-o-ndeplinesc!

Uimită înspre ea privesc,

Îmi e și teamă să-ndrăznesc.

-Nu știu...ce aș putea să-ți cer

Nu vreau nici luna de pe cer,

Nici stele și nici diamante,

Dar...de-aș putea să-ți cer ceva,

Te rog, îngheață-mi inima!

 

               CB

De dor...



                                                                                          

Iubim…

Și-apoi trăim cu dor

Și amintirile ne dor...

Plângem de dor,

Râdem cu dor,

Mințim

Și suferim de dor...

Trăim cu dor

Și-apoi...

Murim câte puțin

De dor...

        CB

Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

Powered By Blogger