Sub cerul alb, aproape mut
Eu am rămas, privind pierdut...
Și mă întreb, să fie oare
ninsoarea a mea evadare ?
Vad felinare tremurând,
Zăpada-mi scârțâie in gând,
Iar pașii mei rari si stingheri,
Mă poartă înspre nicăieri.
Mi-e frig în suflet și în glas,
Și noaptea cade, ceas cu ceas,
Pe amintiri ce încă dor,
Și ard mocnit, în alb decor.
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu