Masca fericirii

 

Masca fericirii

Purtăm cu toții, zi de zi,

Sub multe măști de nepătruns,
Zâmbete false, mii și mii
Dureri și lacrimi bine ascunse.

Cu ochii plini de străluciri,
Jucăm doar roluri în tăcere,
Dar inimile-n amăgiri
Se frâng ușor, fără putere.

Râdem frumos, dar uneori
Zâmbetul stă pe-un fir de ață,
Sub masca fericirii, însă,
Se stinge, fără vreo speranță.

Pe scenă, toți suntem eroi,
Cu sufletele-n pumnii strânși,
Nimeni nu știe ce simțim,
Și cât de greu e să mințim...

Și totuși… poate într-o zi,

Când tot ce-i fals va fi pierdut,
Vom arunca măștile gri

Și o vom lua de la-nceput...

 

                                              CB