Marea nimănui

 

Timpul s-a oprit în loc, când  te-am zărit,

Când ai intrat neanunțat în viața mea

Și-ai devenit 

Miracolul atât de mult dorit...

 

Navigam  amândoi, aruncați de furtună

În valurile mării nimănui,

Zburam printre nori negrii, sau de vreme bună,

Ne rătăceam printre stele, alergând spre Lună.

 

Apoi, noaptea s-a așternut

Când brusc și dintr-o dată te-am pierdut,

Când printre valurile mării nimănui

Ai dispărut... 

Dar... nu am renunțat, n-am disperat,

Te-am căutat și pe un val de mare te-am găsit!

Acum, Tu lasă-te de pescăruși călăuzit,

Revino, fii eroul, salvatorul meu.

Și azi și mâine și mereu,

Să navigăm pe marea nimănui,

Și să-nvățăm iar lecția iubirii-n doi,

Ce-alungă noaptea, întunericul din noi...

                                 CB