Octombrie...

 

                               

Arome de toamnă și dor, 

Octombrie grăbit e să plece, 

Lăsând obosiți și goi, 

Copaci cu frunze răzlețe. 

 

Mai face un ultim popas, 

Privind o secundă la noi, 

Privind o secundă la ceas, 

În grabă, iși ia bun rămas

Și-n urma lui vântul tresare,
Șoptind printre frunze ușor,
Că timpul nu vrea să mai stea,
Că vine alt vis, alt decor.

Pe cer se adună tăcerea,
În ochi ni se-aprinde un dor,
De seri risipite într-o vară,
De clipe ce încă mai dor.

Doar toamna-n culori de poveste,
Ne lasă în suflet parfum,
De ploi, de castane, de șoapte,
De pași ce ne duc pe alt drum.

Pe drumuri pustii și tăcute,
Se pierde al toamnei parfum,
În frunze de vânt răvășite.

Și-n urmă rămâne doar fum... 

 

                                              CB