M-aș rătăci prin părul tău
și ți-aș șopti cuvinte pe care le știi,
de parcă timpul n-ar fi trecut peste noi,
de parcă încă m-ai aștepta
într-un colț de suflet
în care n-am mai îndrăznit să intru.
Ți-aș vorbi încet,
să nu trezesc amintirile,
să nu doară atât de tare
tot ce n-am fost
și tot ce n-am mai putea fi.
Mi-aș lipi fruntea de fruntea ta
și pentru o clipă,
aș uita că unele îmbrățișări
rămân doar în amintire,
că unele iubiri nu se sfârșesc,
ci învață să tacă.
Iar când aș pleca,
n-aș lua nimic cu mine…
doar parfumul tău,
căldura mâinilor tale
și întrebarea aceea fără răspuns:
„Oare îți mai trec prin suflet, așa cum treci tu prin al meu?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu