Privirea ta ascunde mii de taine,
Ca marea infinită de cleștar
Sub stele, timp și spațiu par himere,
Când te cuprind ușor, ca pe un dar.
Lumina lor ascunde universuri,
Cu stele mii, pierdute-n străluciri,
Un dans al viselor, descrise-n versuri,
Un loc de pace, plin de amintiri.
Ești un apus ce imi pictează cerul,
Și-un răsărit ce dăinuie mereu,
În ochii tăi se oglindește marea,
În ochii tăi vreau să mă pierd mereu.
Privirea ta mă duce-n alte ere,
În lumi ce nu-s, dar parcă le-am trăit,
În versuri scrise ca o mângâiere,
În șoapte ce nicicând n-au amuțit.
Și de-ar cădea tăcerea peste toate,
În ochii tăi aș regăsi chemarea,
Căci ei sunt farul meu pe timp de noapte,
Un infinit ce-mi dăruiește marea.
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu