Viața te obligă să fii puternică. Fie că vrei, fie că nu vrei.
Când ești tânără, ai o mie de vise, speranțe, gânduri de viitor. Ai o listă luuungă de priorități, pe care te gândești că le vei bifa în ordine, pas cu pas. Practic îți scrii romanul vieții. Așa cum îți dorești tu să îți fie viața. Așa cum ți-o imaginezi. Pentru că atunci când ești tânără, pe lângă speranțe și vise, mai ai și o imaginație bogată.
Să termini o facultate și să ai o carieră de succes.
Să-ți găsești sufletul pereche.
Să te indrăgostești.
Să trăiești o poveste de dragoste intensă, ca-n filme.
Să aveți vacanțe de vis împreună.
Să te căsătorești cu sufletul pereche.
Să vă cumpărați o casă, o mașina, etc.
Să aveți copii.
Să-i creșteți frumos.
Să-i vedeți realizați.
Să vă bucurați împreună de nepoți.
Să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți.
ETC.
Ei bine, de cele mai multe ori, viața râde de toate visurile, planurile, dorințele tale. Și iti da totul peste cap. Îți schimbă lista de priorități. Și te trezești la un moment dat la maturitate și vezi că din lunga listă , multe au rămas nebifate. Sau doar pe jumătate bifate. Sau s-a schimbat ordinea în care au fost bifate.
Te trezești că nu e totul roz, că poate ai terminat o facultate, dar nu-ți place ceea ce faci. Sau nu faci ceea ce iți place. Că nu e atât de usor să iți construiești cariera mult visată. Că e aproape imposibil. Că intervin peste tot "pilele" și "relațiile" și că dacă vrei să avansezi, trebuie să faci compromisuri pe care nu ești dispusă să le faci. Și renunți. Te resemnezi. Te retragi în bula ta, iți vezi de viața ta. Intervin frustrări pe care le controlezi, de voie, de nevoie și iți dovedești că ești puternică. Și pui o jumătate de bifă. Sau nu pui deloc.
Anii trec, rând pe rând bifezi mai mult sau mai puțin si celelalte puncte de pe lista de priorități. Poate nu în ordinea stabilită dinainte. Poate iți găsești la un moment dat sufletul pereche, poate te îndrăgostești, poate trăiești o poveste de dragoste intensă, ca-n filme, sau ca-n romanele citite în adolescență, dar poate ca viața râde din nou de tine și povestea ta rămâne undeva în aer...Din nou intervin frustrări pe care le controlezi, de voie, de nevoie. Din nou și din nou și din nou (oare de câte ori?) îți dovedești că ești puternică. Pentru că n-ai alta soluție. Pentru că viața nu-ți dă altă soluție. Decât să fii puternică. Pentru că cei slabi nu răzbesc. Și mai pui o jumăte de bifă în dreptul fiecărui punct de pe lista de priorități. Sau poate nu pui deloc.
Citeam undeva că "Femeile puternice nu plâng. Ele dau muzica la maxim și fac curățenie în casă, în viață, în suflet. "Ce frumos! Dar complet fals. Și femeile puternice plâng. Probabil când nu le vede nimeni. Iar atunci când le vede cineva, zâmbesc mai mult sau mai puțin fals, mimează o fericire mai mult sau mai putin reală, isi controlează de voie sau de nevoie frustrările. Dar plâng. Pentru că frustrările se tot acumulează pe măsură ce bifele se înjumătățesc sau lipsesc. Dar merg mai departe. Pentru că viața le obligă să fie puternice. Și nu au altă soluție...Și da, "fac curățenie în casă, în viață, în suflet", dar de cele mai multe ori curățenia în viață rămane neterminată.
CB
