„Dacă ai să-mi dai drumul la mână, mâna mea nu va mai căuta niciodată căldura altei mâini.”
O replică dintr-un serial turcesc ("La marginea lumii"), dar care mi s-a părut cea mai frumoasă și sinceră declaratie de dragoste.
Poate că asta înseamnă, de fapt, iubirea adevărată. Nu să nu mai poți trăi fără cineva, ci să simți că, după ce ai cunoscut felul în care mâna lui se așază în a ta, toate celelalte mâini devin străine.
Pentru că unele atingeri nu rămân pe piele. Rămân în suflet.
Și poți să mergi mai departe. Poți să zâmbești, să vorbești cu alți oameni, să lași timpul să treacă și chiar să te convingi că ai uitat. Dar există o parte din tine care își amintește. Își amintește degetele împletite, liniștea dintre două priviri, siguranța aceea inexplicabilă de a ști că, pentru câteva clipe, ai fost exact acolo unde trebuia să fii.
De aceea, uneori, cel mai greu lucru nu este să pierzi omul pe care l-ai iubit.
Ci să înveți să nu mai cauți, instinctiv, mâna lui printre toate mâinile lumii.
Și poate că cea mai sinceră declarație de dragoste nu este „te voi iubi pentru totdeauna”.
Poate este:
„Dacă îmi dai drumul la mână, voi merge mai departe, că nu am încotro. Dar mâna mea își va aminti mereu cum era când era ținută de mâna ta.”
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu