Dimineața se strecoară tăcut
printre perdele obosite,
iar sufletul meu
te caută iar
înainte ca lumea să se trezească...
O rază timidă de soare
se sparge de geamul tăcut,
iar eu rămân prinsă
între vis și dor...
Te caut fără voie
în umbre,
în lumina ferestrei,
în fiecare clipă
care trece greu...
Și vântul de-afară
îți poartă numele-n șoaptă,
iar inima mea
se-agață de el
ca de-o ultimă speranță...
Dar poate că undeva,
în aceeași dimineață,
și tu îți ascunzi dorul
într-o ceașcă de cafea fierbinte...
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu