-Să nu pleci!
Din visul meu nemuritor,
Șoptesc ușor,
asemeni unei flori ,
care imploră în genunchi
vântul nimicitor,
să-i lase ultima petală.
-Te rog, rămâi
până în zori!
Rămâi,
În brațele-mi flămânde
să te cuprindă
și să te ascundă
atât de adânc în suflet,
Încât niciun torent
să nu mi te inunde.
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu