Te privesc cum stai acolo,
la capătul unui vis
pe care nu-l pot atinge,
deși brațele mi se întind spre tine
ca niște ramuri goale
căutând lumina.
Te-aș iubi, dar nu se poate.
Între noi e o punte nevăzută,
o mare cu valuri grele,
o pădure de întrebări fără răspuns.
Între noi,
plutesc cuvinte nescrise,
promisiuni pe care nu le-am făcut,
lacrimi care n-au apucat să cadă.
Te-aș iubi, dar nu se poate.
Și totuși, rămâi în mine,
un ecou al unui poem neterminat,
un dor pe care-l port neîncetat,
o poveste ce trăiește în tăcere
pe puntea dintre două lumi.
Te-aș iubi...
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu