Mi-e dor,
în visul meu să te strecori
din nou,
măcar pentru o clipă...
Și să rămâi până în zori.
Când pleoapele se zbat
asemeni unor aripi
de pasăre rănită,
mi-e dor s-adorm
în două brațe calde,
ce să mă învăluie ușor
și să mă poarte
în lumea viselor...
Când ierni de dor
se zbat să cadă între noi
din cerul infinit,
mi-e dor,
să scriem o poveste fără punct,
fără sfârșit...
