Și-a scuturat timid copacii,
S-a îmbrăcat în mantie de flori
Și val-vârtej, grăbindu-și pașii,
Primăvara, a plecat in zori,
Te-a luat pe-aripa ei,
Zâmbind nepăsătoare,
Luându-mi tot,
Până și dreptul la iubire
Lăsându-mi o eternă toamnă
în privire
Dar mi-a lăsat o coală de hârtie
Și un creion ce gândurile-mi scrie,
În versuri simple, preschimbate-n artă,
te desenez în gând
și-n poezie.
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu