Și-a scuturat timid copacii,
S-a îmbrăcat în mantie de flori
Și val-vârtej, grăbindu-și pașii,
Primăvara, a plecat în zori.
Te-a luat pe aripa ei,
Zâmbind nepăsătoare,
Luându-mi tot,
Până și dreptul la visare
Lăsându-mi doar o umbră de iubire
și o eternă toamnă
în privire.
Dar mi-a lăsat și-o coală de hârtie
Și un creion ce gândurile-mi scrie,
În versuri simple, preschimbate-n artă,
te desenez în vis
și-n poezie.
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu