Mi-e toamnă-n suflet
Și în gând,
Și în gând,
Nici pașii parcă nu-i mai simt,
Pe drumul vechi, cu frunze moarte,
Ce către nicăieri mă poartă.
Pe drumul vechi, cu frunze moarte,
Ce către nicăieri mă poartă.
Mi-e frig în zâmbet
Și în glas,
Căci timpul rece a rămas
Să-mi scuture din ochi lumina,
Și în glas,
Căci timpul rece a rămas
Să-mi scuture din ochi lumina,
Din nou, doar toamna poartă vina...
Mi-e dor de serile cu foc,
De steaua din privirea ta
De mâna care mă ținea
Când toamna, vară imi era
Când toamna, vară imi era
Și-as fi oprit timpul în loc...
Mi-e toamnă grea, mi-e dor de tine,
Și de ce-a fost - și nu mai vine,
Dar port în mine-un colț de vară,
Și de ce-a fost - și nu mai vine,
Dar port în mine-un colț de vară,
În visul meu, seară de seară.
CB (29.09.2025)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu