Fortăreața

 

Mi-am închis ferestrele, 

am tras obloanele 

și am încuiat poarta sufletului. 

Cu un lacăt mare și greu. 

Dar, mai întâi m-am asigurat că ești 

acolo, la locul tău bine stabilit, 

bine definit.

Desigur, TU ești mereu acolo...

N-ai cum să fii altundeva.

Așadar, am pus lacătul 

și am aruncat cheia în abis. 

Tot pentru a mă asigura 

că nu vei evada..., 

că rămâi acolo pentru totdeauna,

In fortăreața 

pe care am construit-o pentru noi.

Acum, suntem in siguranță!

 

                                       CB