Înainte de oricine, ai fost
TU,
Cel ce cu zâmbet nonșalant,
mi-a răscolit sufletul,
Te-ai instalat în camerele inimii mele,
Și ai făcut dezordine în ele,
M-ai înălțat până la Soare,
Și ai plecat apoi, nepăsător,
cu mâinile în buzunare,
La fel de nonșalant, surâzător,
Lăsându-mă a nimănui,
Cu brațele atât de goale...
Înainte de orice, a fost povestea noastră
Cu inimi desenate pe nisip
Și o mare atât de albastră...
Cu foc de paie, stins de ploaie,
Dar transformat în vâlvătaie,
De vânt și dor nebun,
De valuri, de furtuni...
Dincolo de spațiu și de timp,
Rămânem noi,
doi trecători...
prin suflete, prin viață, sentimente,
printre amintiri ce dor,
Doi trecători,
pustii,singuri, atât de goi...
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu