Toamnă în suflete

 

E toamnă-n suflete
Și-n gând…
Nici tu nu-mi ești,
Nici eu nu-ți sunt…
Ne rătăcim prin timp pierduti,
Străini și poate prea tăcuți.

Cuvintele s-au stins demult,
În ochii mei n-a mai rămas
Decât un gol cu gust de ieri,
Și pași ce duc spre...nicăieri..

Și totuși, printre frunze moarte,
Se-ascunde-un vis ce n-a murit.
Din umbre reci și din tăcere
Răsare-un dor neîmplinit. 

Poate că timpul ne desparte,

Dar ce-am simțit, rămâne-n carte,

Ca un ecou prin vechi volume

În toamna asta fără nume... 

Ce-am fost? Ce suntem? Nu mai știu.
Doar toamna știe-al nostru rost.
O amintire într-un târziu,
Un vis frumos ce n-a mai fost...

 

                       CB