Inimi de gheață

 

Inimi de gheață, fără culoare,
Ascunse-n umbre, ferite de soare,
Pe buze e vântul, sub pleoape -  pustiu,
Iar dorul se stinge în noapte, târziu.

Inimi de gheață, reci ca oțelul,
Nu simt, nu tresaltă nici când cade cerul.
Pulsează mecanic, cu usurință,
Și-ascund în tăcere orice dorință.

Iar peste tăceri, curge timpul încet,
Așezând peste noi un ultim regret.

Dar nimeni nu vede prin cortina de ceață, 

Cum plâng în adâncuri două inimi de gheață.

 

                                                        CB