joi, 21 mai 2026

Stele fără nume

 


Am strâns în palme stele mii,
Dar s-au pierdut în zori de zi
Și-am rămas privind spre cer
Cu gândul la ce a fost ieri... 

Noptile tac, fără răspuns,
Mai caut visul vechi, ascuns,
Si printre stele fără nume
Mă pierd încet in a mea lume.
 
Vântul adie peste noi
Cu amintiri și calde ploi,
Iar luna cade peste mare
Într-un ecou fără scăpare.
 
Eu mai rămân sub cerul gol
Cu marea și al ei ecou,
Privind cum noaptea, rând pe rând,
Îmi stinge stelele din gând. 

Și poate-n liniștea târzie
Ce-a fost cândva, azi reînvie,
Iar dintre umbre și uitare
Va răsări din nou un soare.

                           CB (21.05.2026)

 

marți, 19 mai 2026

Vară eternă

 


Visam cândva la o vară eternă,
La nopți ce nu se mai sfârșesc,
La mâini ce nu se tem să se atingă,
Când toamna în tăcere ne alungă.

Dar știu că vara ce-o păstrez în gând
Se stinge-ncet, ca un apus stingher,
Și tot ce-a fost cândva un legământ
Se pierde-n timp, ca frunzele în vânt.

Iar toamna nu mai pleacă nicăieri,
Ci ne rămâne-n oase, grea și rece,
Și tot ce-am fost, în verile de ieri,
Azi se transformă-n dor ce nu mai trece...

Și nu e nicio cale înapoi,
Spre vara care să ne mai cuprindă,
Doar toamna care cade peste noi
Și peste amintiri ce nu vor să se stingă.

 

                               CB (18.05.2026) 

joi, 14 mai 2026

Dimineți

 


Dimineața se strecoară tăcut
printre perdele obosite,
iar sufletul meu
te caută iar
înainte ca lumea să se trezească...

O rază timidă de soare
se sparge de geamul tăcut,
iar eu rămân prinsă
între vis și dor...

Te caut fără voie
în umbre,
în lumina ferestrei,
în fiecare clipă
care trece greu...

Și vântul de-afară
îți poartă numele-n șoaptă,
iar inima mea
se-agață de el
ca de-o ultimă speranță...

Dar poate că undeva,
în aceeași dimineață,
și tu îți ascunzi dorul
într-o ceașcă de cafea fierbinte...

 

                     CB 

joi, 7 mai 2026

Tăcere

 

 

Cum să îți spun că îmi e dor,
Când dorul strigă fără glas?
Se-ascunde-n amintiri ce dor
Și-n visele ce-au mai rămas.

Am să învăța să tac, încet,
Să-mi port tăcerea ca pe-o haină,
Și să ascund în ploi, discret,
Tot ce-a rămas din noi, în taină.

Când amintirile mă dor,
Le port tăcut ca pe o rană,
Și-n loc să-ți spun că îmi e dor,
Am să îți spun că îmi e toamnă.

 

Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

Powered By Blogger