Ca marea

 

Viața? nu e lină
e val după val,
uneori blândă, alteori
te răstoarnă  și te izbește
fără să-ți dea timp
să respiri.

Iubirea? e o barcă fără motor
în mijlocul mării,
condusă de curenți
pe care nu-i înțelegem
dar îi urmăm,
cu inima bătând
ca un far
în ceață.

Timpul? e apa:
nu-l poți strânge în pumni,
ți se scurge printre degete
și tot ce-ți rămâne
e sare pe piele
și o urmă în nisip
care dispare
când vine următorul val.

Dar poate așa trebuie ...
să fim purtați,
să iubim,
să pierdem,
să uităm puțin

și-apoi să începem din nou.

Ca marea...

                        CB