Tu ești marea!

 

TU ești Marea!
Cu valuri de dorințe ce mă cheamă,
Cu freamătul adânc al nemuririi,
Și strălucirea tainică a iubirii.

Ai fost, de când te stiu... și  ești în toate,
În cerul ce se oglindește-n ape,
În adâncimea ce-ascunde lumi uitate,
TU ești și vis și dor și libertate.

La tine m-aș întoarce iar și iar,

Ești veșnicia mea, ești farul solitar 

Îți simt prezența în strălucirea lunii, 

Ești liniștea din mijlocul furtunii.

 

Și dacă valul m-ar purta-n neștire,
Te-aș regăsi în fiecare amintire

Și m-aș întoarce iar la tine pentru-o clipă,
Căci TU ești Marea mea nemărginită,

 

                                                       CB