Sâmbure de DOR

 

Nu te știam,

nu te vedeam, 

dar TE IUBEAM 

din ce în ce mai mult.

Și-n suflet aveam un tumult

de sentimete...

Teamă de necunoscut.

Din sâmburele încolțit în 

primăvara timpurie,

a înflorit copacul dornic

de IUBIRE,

și-a nins timid peste inima mea,

petale firave de FERICIRE...

E toamnă acum,

și soarele...

stă azi ascuns după un nor,

copacul, roadele și-a scuturat,

Și s-a uscat...

Dar mi-a lăsat un sâmbure 

                                                                                de DOR.

 

                                                                                                  CB