Încă august și totuși se simte un aer de toamnă. Soarele încearcă să iasă timid dintre nori și să mai țină vara aproape, în ciuda celor 12 grade pe care mi le arată termometrul dimineața la ora 6. Vara a trecut. A fost scurtă, dar atât de frumoasă! Cea mai frumoasă și cea mai așteptată din ultimii 20 de ani.
Mi-am împlinit un vis. Unul dintre acele vise pe care le porți cu tine ani la rând, pe care uneori le ascunzi undeva într-un colț al sufletului, de teamă să nu pară prea îndrăznețe. Și, într-o zi, visul devine realitate.
Au fost clipe pe care le voi păstra pentru totdeauna în minte și suflet. Locuri, oameni, emoții, priviri și momente care poate nu se vor mai repeta niciodată în același fel. Poate tocmai de aceea au fost atât de frumoase. Pentru că au venit după atâția ani de așteptare și pentru că, atunci când s-au întâmplat, am știut că trebuie să le trăiesc din plin.
Acum, când în aer se simte parfum de toamnă, mă uit în urmă și zâmbesc. Nu cu tristețe că vara s-a terminat, ci cu recunoștință că am avut-o. Pentru că uneori nu avem nevoie de o vară lungă. Avem nevoie doar de una care să ne schimbe ceva în suflet.
Iar vara aceasta mi-a amintit că unele vise nu expiră niciodată. Doar așteaptă, cuminți, momentul potrivit să devină realitate.
Și poate că asta este cea mai frumoasă parte: să știi că, indiferent cât de repede se schimbă anotimpurile, există amintiri care poartă în ele vara eternă...
Iar unele veri nu se termină niciodată. Ele rămân undeva în noi, ca o lumină pe care nici toamna, nici timpul nu o pot stinge. O lumină care ne amintește că, uneori, trebuie doar să avem răbdare și să nu renunțăm la ceea ce ne dorim cu adevărat.
Pentru că poate uneori visul întârzie. Sau poate doar își așteaptă vara lui.
CB
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu