Marea nimănui

 

Timpul s-a oprit în loc, când  te-am zărit,

Când ai intrat neanunțat în viața mea

Și-ai devenit 

Miracolul atât de mult dorit...

 

Navigam  amândoi, aruncați de furtună

În valurile mării nimănui,

Zburam printre nori negrii, sau de vreme bună,

Ne rătăceam printre stele, alergând spre Lună.

 

Apoi, noaptea s-a așternut

Când brusc și dintr-o dată te-am pierdut,

Când printre valurile mării nimănui

Ai dispărut... 

Dar, nu am renunțat...neîncetat  te-am căutat...

 Până când pe un țărm îndepărtat te-am regăsit!

Vino! Împreună să plutim, 

 Să ne pierdem amândoi în valuri nesfârșite,

În locul unde timpul s-a oprit. 

                                 CB

Mai vino...

 

 

Tu,

Mi-ai așezat pe buze

zâmbet,

Mi-ai pus lumină 

în privire,

M-ai învățat ce e

iubirea,

Farmecul vieții,

Fericirea,

M-ai purtat pe-aripi de vis,

Mi-ai dăruit cândva

o floare,

Și-n viață mi-ai adus

doar Soare,

Mai vino o clipă

în visele mele

Și stinge-mi dorul

cu o ploaie de stele,

Lasă Luna să ne îndrume,

mâna în mână

Spre-o margine de lume...

 

                         CB

O mie de vise

O mie de gânduri,

Speranțe și vise,

O mie de doruri

Și focuri nestinse,

Povesti netrăite

Și versuri nescrise,

Brațe întinse

Și inimi atinse,

Iubiri ascunse

În taine nepătrunse.

O mie de gânduri,

O mie de vise,

Fără tine, nimic n-ar fi,

n-ar exista...

 

                                                                                               CB

 

Te voi iubi

 

Te voi iubi în fiecare dimineață,

Așteptând noi răsărituri,

Când razele îți vor  mângâia obrajii

Și valuri înspumate te vor legăna

Purtându-te spre neștiute țărmuri .

 

 Te voi iubi în fiecare seară,

La asfințit,

Până când soarele se va ascunde,

Lăsând loc Lunii...

Și stelelor din ochii tăi

Să se aprindă.

 

Te voi iubi,

Până la marginile lumii...

Nu stiu nici până când, nici până unde,

Pâna în ultima mea zi te voi iubi!

Și de m-aș naște încă odată printre stele,

Până dincolo de ele,

Mereu te voi iubi...

            CB

 

Aromă de dor

 

O rază timidă de soare

Mă trezește din visare,

Cafeaua fierbinte 

cu-aromă de dor,

Mă ține captivă până-n zori,

Cuibărită într-un gând

ascuns,

nepătruns.

Și gândul...

Aleargă cu disperare

Spre tine din nou,

Spre brațele tale. 

O nouă zi fără tine...

A câta oare?

                  CB

Mă opresc...

 

Am alergat prea mult

După himere,

Speranțe false,

Visuri efemere.

Dar am ajuns la capăt,

Mă opresc

Din acest joc stupid 

Și nebunesc.

Am obosit prea mult

Să aștept,

Să cred,

Să sper,

Să te iubesc. 

            CB