.jpg)
Am urmarit cu sufletul la gura ceea ce se pare a fi ultimul meci al lui Rafa la Roland Garros. Regele zgurii, cel care a scris istorie castigand 14 trofee la Roland Garros, un record probabil imposibil de egalat, a ajuns la finalul carierei sale fabuloase.
Intotdeauna mi-a placut tenisul si inca din adolescenta urmaream cand aveam ocazia, meciuri de tenis. De-a lungul timpului am avut cativa favoriti. Cred ca primul a fost Pat Cash, apoi mi-a placut mult de tot Boris Baker si marele sau rival, Stefan Edberg. Ulterior Sampras si Aggasi, dar apoi a urmat epoca Federer, Nadal si Djokovic. Desi, recunosc, pe ultimul din acest trio nu l-am placut niciodata.
Mi-a placut intotdeauna tenisul, dar Rafa m-a facut sa-l iubesc. Rafa a fost intotdeauna favoritul meu. Unicul, inegalabilul " El Rey ". Un sportiv carismatic, amuzant prin felul sau meticulos de a-si aranja sticlele cu apa, prin felul in care se pregatea de fiecare serviciu (enervant pentru unii), dar un sportiv foarte fair play. Un sportiv pe care nu l-am vazut niciodata trantindu-si racheta de pamant sau certandu-se cu arbitrii. Un sportiv cu un zambet fermecator, pe care n-ai cum sa nu-l iubesti.
E clar ca lumea tenisului va fi mai saraca fara Rafa, desi noua generatie vine tare din spate. Si evident am cativa favoriti printre ei. Sinner si Zverez sunt favoritii mei. Si imi mai place foarte mult Felix Auger-Aliassime. Surprinzator sau nu, Carlitos nu mi-e deloc simpatic si nici Tsitsipas.
Vamos Rafa! Spre o noua etapa din viata ta, aceea de tatic. Cu siguranta la fel de palpitanta si intensa ca aceea de sportiv.
