te văd
într-un colț de ecran,
cu ochii pierduți
ca și cum lumea
n-ar mai avea formă
decât în reflexia ta.
nu ne spunem nimic,
dar totul e acolo—
în respirația reținută,
în pauza dintre două notificări,
în felul în care tăcerea
devine conversație.
iubirea nu mai vine cu gesturi mari,
vine cu prezență.
cu răbdare.
cu oameni care rămân
când nu e nimic de zis.
suntem obosiți
de atâtea promisiuni spuse în van,
dar încă sperăm
că cineva
va înțelege ce tăcem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu