Stele fără nume

 

Am strâns în palme stele mii,
Dar s-au pierdut în zori de zi
Și-am rămas privind spre cer
Cu gândul la ce a fost ieri... 

Noptile tac, fără răspuns,
Mai caut visul vechi, ascuns,

Si printre stele fără nume
Mă pierd încet in a mea lume.

 

Vântul adie peste noi
Cu amintiri și calde ploi,
Iar luna cade peste mare

Într-un ecou fără scăpare.

 

Eu mai rămân sub cerul gol
Cu marea și al ei ecou,
Privind cum noaptea, rând pe rând,
Îmi stinge stelele din gând. 

Și poate-n liniștea târzie
Ce-a fost cândva, azi reînvie,
Iar dintre umbre și uitare
Va răsări din nou un soare.

                           CB (21.05.2026)

 

Vară eternă

 

Visam cândva la o vară eternă,
La nopți ce nu se mai sfârșesc,
La mâini ce nu se tem să se atingă,
Când toamna în tăcere ne alungă.

Dar știu că vara ce-o păstrez în gând
Se stinge-ncet, ca un apus stingher,
Și tot ce-a fost cândva un legământ
Se pierde-n timp, ca frunzele în vânt.

Iar toamna nu mai pleacă nicăieri,
Ci ne rămâne-n oase, grea și rece,
Și tot ce-am fost, în verile de ieri,
Azi se transformă-n dor ce nu mai trece...

Și nu e nicio cale înapoi,
Spre vara care să ne mai cuprindă,
Doar toamna care cade peste noi
Și peste amintiri ce nu vor să se stingă.

 

                               CB (18.05.2026)