Tăcerea dintre gânduri

 

Am să te-aștept în fiecare vis, 

Așa cum într-o noapte ți-am promis,

Și-am să-ți citesc în șoaptă dintr-o carte,

Versuri ce doar inima le înțelege, poate...

Am să te caut printre stele reci,

Pe cerul nopților fără sfârșit,
Și-n fiecare vis prin care-mi treci,

Voi fi, să te-aștept la infinit.

 

Am să te chem, chiar dacă știu că-mi va răspunde,

Doar liniștea ce doare fără glas,

Și dorul meu în taină se ascunde,

În fiecare clipă care-a mai rămas.

Și-am să te simt în vântul ce adie,

În ploaia rece care parcă plânge,

În fiecare frunză ce se frânge, 

În tot ce îți păstrează amintirea vie.  

 

Suntem ca doua stele care ard în galaxie,

Sau două inimi ce dansează-n armonie, 

Tu ești ecoul meu tăcut, iar eu sunt umbra ta, se știe, 

Ne căutăm neîncetat și ne găsim în poezie, 

                               ...

Și-am să rămân tăcerea dintre gânduri,

Ecou pierdut în noapte-n neputință...

Și poate-ai să descoperi printre rânduri, 

Că te-am iubit cu-ntreaga mea ființă... 

                    

                                                               CB

 

Rătăcesc printre rime

 

M-ai citit…
poate din întâmplare,
sau cine știe,
dintr-o simplă curiozitate
trecătoare?

Ai zâmbit vag,
apoi tăcerea
s-a lăsat peste ecran,
cum se lasă noaptea
peste un oraș uitat.

Eu…
așteptam un semn,
un cuvânt,
măcar o virgulă greșită
care să-mi spună
ceva, orice.

Dar nu e decât liniștea,
ce se prelinge pe hârtie
ca o lacrimă în miez de noapte.

Așa că scriu din nou...
și din nou…
pentru că doar scriind
te mai pot atinge,
fără teama
că te-aș pierde.

Și dacă vei citi
cândva aceste rânduri,
vei ști…
că printre rime,
ești tu.

 

                  CB