Dorul este o stare profundă, un sentiment care te cuprinde atunci când te afli departe de ceva sau cineva drag. Este un amestec de melancolie și dorință de întoarcere în timp, de regăsire a unui loc sau a unei persoane care îți aduce liniște.
Dorul nu se măsoară și nu se poate descrie în cuvinte; el trăiește în inima celui care îl simte, e o prezență constantă, chiar dacă invizibilă.
Când simți dorul, totul pare mai adânc, mai intens. Un loc care cândva părea obișnuit devine încărcat de amintiri, un parfum te duce cu gândul la momente îndepărtate, iar un cântec îți amintește de o îmbrațișare, de un sărut, de o strângere de mână, de timpul care a trecut. Dorul poate fi dulce, ca o nostalgie a vremurilor fericite, dar poate fi și amar, când adâncirea acestei dorințe rămâne fără răspuns.
Dar dorul nu este doar o absență. Este, paradoxal, o formă de prezență. Este o legătură nevăzută, care transcende spațiul și timpul. În fiecare clipă de dor, simți cum legătura cu cel sau ce îți lipsește nu dispare, ci se întărește. Dorul este o formă de iubire care persistă , neținând cont de distanță, o dorință nespusă de a retrăi o clipă perfectă sau de a regăsi o parte din tine care te face întreg.
La fel cum florile cresc în soare, dorul crește în absență. Este, în esența lui, un impuls spre regăsire, o dorință arzătoare de a înfrunta distanțele și de a aduna fragmente de viață ce par a fi pierdute.
CB
