M-ai citit…
poate din întâmplare,
sau cine știe,
dintr-o simplă curiozitate
trecătoare?
Ai zâmbit vag,
apoi tăcerea
s-a lăsat peste ecran,
cum se lasă noaptea
peste un oraș uitat.
Eu…
așteptam un semn,
un cuvânt,
măcar o virgulă greșită
care să-mi spună
ceva, orice.
Dar nu e decât liniștea,
ce se prelinge pe hârtie
ca o lacrimă în miez de noapte.
Așa că scriu din nou...
și din nou…
pentru că doar scriind
te mai pot atinge,
fără teama
că te-aș pierde.
Și dacă vei citi
cândva aceste rânduri,
vei ști…
că printre rime,
ești tu.
CB
