Furtună și liman

 

În ochii tăi ca marea infinită,

Vreau să mă oglindesc 

în fiecare noapte,

Să îmi îngrop durerile tăcute

Pe țărmuri calde și îndepărtate, 

printre șoapte.

 

Respir adânc, tăceri lungi 

și albastre,

Când valul gândurilor vine,

Și cuibărită-n brațele-ți măiastre,

Mă las purtată fără nicio vină, 

printre astre.

 

Iar dacă zorii ne despart 

și vom ajunge,

Tu pe un mal iar eu pe celălalt,

Să-mi fii furtună și liman 

și poate,

Ne vom găsi din nou în altă noapte. 

 

                                                               CB 

 

Iubire imposibilă

 

Ne întâlnim la marginea lumii,
acolo unde visul începe
și se sfârșește în același timp.
Privirile noastre ard ca două stele
care nu se vor atinge niciodată.
Suntem doi străini legați de un fir invizibil,
dar despărțiți de legi pe care nu le putem sfida.

Între noi stă lumea
cu zidurile ei de neînțeles,
cu reguli scrise pe piatră
și vise zdrobite de realitate.
Și totuși, iubirea aceasta
nu se stinge,
ci crește ca o floare de colț pe o stâncă aridă

și arde ca o flacără
într-un loc interzis.

Poate într-o altă viață,
într-un alt timp,
ne-am putea găsi fără teamă,
fără piedici, fără sfârșit.
Dar aici, acum,
suntem doar două inimi
care se iubesc în taină,
purtând povara imposibilului
ca pe o comoară ascunsă.

                                   CB