Inimi de gheață

 

Inimi de gheață, fără culoare,
Ascunse-n umbre, ferite de soare,
Pe buze e vântul, sub pleoape -  pustiu,
Iar dorul se stinge în noapte, târziu.

Inimi de gheață, reci ca oțelul,
Nu simt, nu tresaltă nici când cade cerul.
Pulsează mecanic, cu usurință,
Și-ascund în tăcere orice dorință.

Iar peste tăceri, curge timpul încet,
Așezând peste noi un ultim regret.

Dar nimeni nu vede prin cortina de ceață, 

Cum plâng în adâncuri două inimi de gheață.

 

                                                        CB 

Tăcerea dintre gânduri

 

Am să te-aștept în fiecare vis, 

Așa cum într-o noapte ți-am promis,

Și-am să-ți citesc în șoaptă dintr-o carte,

Versuri ce doar inima le înțelege, poate...

Am să te caut printre stele reci,

Pe cerul nopților fără sfârșit,
Și-n fiecare vis prin care-mi treci,

Voi fi, să te-aștept la infinit.

 

Am să te chem, chiar dacă știu că-mi va răspunde,

Doar liniștea ce doare fără glas,

Și dorul meu în taină se ascunde,

În fiecare clipă care-a mai rămas.

Și-am să te simt în vântul ce adie,

În ploaia rece care parcă plânge,

În fiecare frunză ce se frânge, 

În tot ce îți păstrează amintirea vie.  

 

Suntem ca doua stele care ard în galaxie,

Sau două inimi ce dansează-n armonie, 

Tu ești ecoul meu tăcut, iar eu sunt umbra ta, se știe, 

Ne căutăm neîncetat și ne găsim în poezie, 

                               ...

Și-am să rămân tăcerea dintre gânduri,

Ecou pierdut în noapte-n neputință...

Și poate-ai să descoperi printre rânduri, 

Că te-am iubit cu-ntreaga mea ființă... 

                    

                                                               CB