Gânduri într-o carte

 

Mi-am scris gândurile într-o carte...
Poate odată, cineva o va deschide,
Și va-nțelege cum se-ascund prin file îngălbenite,
Trăiri, iubiri, cuvinte nerostite.

Am strâns între coperți și dorul 

Și amintirea ta ce încă-i vie,

Și serile tăcute, fără rost,
Și tot ce aș fi vrut pentru o clipă să mai fie

Și tot ce pân' la urmă n-a mai fost...

 

Am s-o închid încet, să nu se piardă,

Vreo șoaptă, vreo privire, vreun oftat,

Vreo lacrimă ce în neștire se prelinge,

Vreo amintire ce în pagini fără glas se stinge.

Mi-am scris gândurile într-o carte,
Și-am pus-o undeva în colțul sufletului meu,
Poate, cândva, în liniște în miez de noapte,
O voi citi , când nu îmi va mai fi atât de greu... 

 

Iubire imposibilă

                               

Ne întâlnim la marginea lumii,
acolo unde visul începe odată cu lăsarea nopții
și se sfârșește în zori.

 Privirile noastre ard ca două stele
care nu se vor atinge niciodată.
Suntem doi străini legați de un fir invizibil,
dar despărțiți de legi pe care nu le putem sfida.

Între noi stă lumea
cu zidurile ei de neînțeles,
cu reguli scrise pe piatră
și vise zdrobite de realitate.
Și totuși, flacăra aceasta
nu se stinge,
ci crește ca o floare de colț pe o stâncă aridă

și arde cu toată puterea
într-un loc interzis.

Poate într-o altă viață,
într-un alt timp,
ne-am putea găsi fără teamă,
fără piedici, fără sfârșit.
Dar aici, acum,
suntem doar două inimi
care se iubesc în taină,
purtând povara imposibilului
ca pe o comoară ascunsă.

                                          CB