Marea nimănui

 

Timpul s-a oprit în loc, când  te-am zărit,

Când ai intrat neanunțat în viața mea

Și-ai devenit 

Miracolul atât de mult dorit...

 

Navigam  amândoi, aruncați de furtună

În valurile mării nimănui,

Zburam printre nori negrii, sau de vreme bună,

Ne rătăceam printre stele, alergând spre Lună.

 

Apoi, noaptea s-a așternut

Când brusc și dintr-o dată te-am pierdut,

Când printre valurile mării nimănui

Ai dispărut... 

Dar, nu am renunțat...neîncetat  te-am căutat...

 Până când pe un țărm îndepărtat te-am regăsit!

Vino! Împreună să plutim, 

 Să ne pierdem amândoi în valuri nesfârșite,

În locul unde timpul s-a oprit. 

                                 CB

Mai vino...

 

 

Tu,

Mi-ai așezat pe buze

zâmbet,

Mi-ai pus lumină 

în privire,

M-ai învățat ce e

iubirea,

Farmecul vieții,

Fericirea,

M-ai purtat pe-aripi de vis,

Mi-ai dăruit cândva

o floare,

Și-n viață mi-ai adus

doar Soare,

Mai vino o clipă

în visele mele

Și stinge-mi dorul

cu o ploaie de stele,

Lasă Luna să ne îndrume,

mâna în mână

Spre-o margine de lume...

 

                         CB