Mare!
Mă întorc la tine, cu valiza plină
de frământări, de gânduri ,
neîmpliniri și vise.
Pe toate ți le las,
în castele de nisip, închise.
Îți las și bulgărele uriaș de foc,
ce-mi arde-n piept
în fiecare seară,
Poate, Tu reușești să-l stingi
și să îmi lași în loc
liniștea și răcoarea unei ploi de vară,
Să-mi dai din tine-un colț de infinit,
un țărm pe care să mă regăsesc,
Și-n loc de bulgărele-acela mistuit,
să-mi dai un început nou fără de sfârșit.
CB
