Fortăreața

 

Mi-am închis ferestrele, 

am tras obloanele 

și am încuiat poarta sufletului. 

Cu un lacăt mare și greu. 

Dar, mai întâi m-am asigurat că ești 

acolo, la locul tău bine stabilit, 

bine definit.

Desigur, TU ești mereu acolo...

N-ai cum să fii altundeva.

Așadar, am pus lacătul 

și am aruncat cheia în abis. 

Tot pentru a mă asigura 

că nu vei evada..., 

că rămâi acolo pentru totdeauna,

In fortăreața 

pe care am construit-o pentru noi.

Acum, suntem in siguranță!

 

                                       CB

Toamnă eternă

 

 

Și-a scuturat timid copacii,

S-a îmbrăcat în mantie de flori

Și val-vârtej, grăbindu-și pașii,

Primăvara, a plecat în zori.

 

Te-a luat pe aripa ei,

Zâmbind nepăsătoare,

Luându-mi tot,

Până și dreptul la visare

Lăsându-mi doar o umbră de iubire

și o eternă toamnă

în privire.

 

Dar mi-a lăsat și-o coală de hârtie

Și un creion ce gândurile-mi scrie,

În versuri simple, preschimbate-n artă,

te desenez în vis

 și-n poezie.  

                                        CB