Aș vrea să pot
Să fac din spuma mării
un castel,
Să ningă peste el
cu praf de stele
Și visele,
să mi le-nchid în el...
Aș vrea,
Să fiu un fulg de păpădie
Și printre nori de fluturi
și de flori,
Purtat de vânt, ușor,
La tine-n gând s-ajung,
Și-n sufletul tău să m-ascund
o veșnicie.
Aș vrea,
Să nu-mi mai fie atât de dor,
Să uit fiece clipă-n care
tu mi-ai fost și răsărit
și asfințit,
Aș vrea să pot...
CB
Mare!
Mă întorc la tine, cu valiza plină
de frământări, de gânduri ,
neîmpliniri și vise.
Pe toate ți le las,
în castele de nisip, închise.
Îți las și bulgărele uriaș de foc,
ce-mi arde-n piept
în fiecare seară,
Poate, Tu reușești să-l stingi
și să îmi lași în loc
liniștea și răcoarea unei ploi de vară,
Să-mi dai din tine-un colț de infinit,
un țărm pe care să mă regăsesc,
Și-n loc de bulgărele-acela mistuit,
să-mi dai un început nou fără de sfârșit.
CB
