Foc nestins

 

 Mă ninge 

cu flori de castan

Și mă plouă

Cu dor nesecat,

cu lacrimi de rouă.

Mă ploua, mă ninge,

Dar focul 

mă-nvinge,

Ninsoare sau ploaie

nicicând 

nu-l vor stinge.

 

De dorul tău...

 

De dorul tău, m-aș preschimba

în strop de ploaie,

printre degetele tale m-aș ascunde,

Și m-aș topi în câteva secunde,

ferecată-n palma ta.

 

De dorul tău,

 m-aș preschimba în rază de lumină,

ce strălucește-n ochii tăi de stea,

Să mă ascunzi în fiecare noapte,

Și să mă lași s-adorm

învăluită-n pleoapa ta.

 

De dorul tău,

m-aș preschimba într-o petală

Și-aș scrie cu un spin de trandafir

 pe ea,

Două cuvinte simple,

pe care le știi deja...

 

                          CB