Tu ești marea!

 

Tu ești marea!

TU ești Marea!
Cu valuri de dorințe ce mă cheamă,
Cu freamătul adânc al nemuririi,
Și strălucirea tainică a iubirii.

Ai fost, de când te stiu... și  ești în toate,
În cerul ce se oglindește-n ape,
În adâncimea ce-ascunde lumi uitate,
TU ești și vis și dor și libertate.

La tine m-aș întoarce iar și iar,

Ești veșnicia mea, ești farul solitar 

Îți simt prezența în strălucirea lunii, 

Ești liniștea din mijlocul furtunii.

 

Și dacă valul m-ar purta-n neștire,
Te-aș regăsi în fiecare amintire

Și m-aș întoarce iar la tine pentru-o clipă,
Căci TU ești Marea mea nemărginită,

 

                                                       CB 

 

Te-am visat

Te-am visat!

Deși n-am vrut

și ieri și azi mi-ai apărut în vis 

și-n zori...ai dispărut. 

 

Te-am căutat în gând, tăcut,

Și-n noaptea rece, m-am pierdut,

Când chipul tău s-a prefăcut,

în praf de stele dus de vânt.

Iar eu tot singură-am rămas,

visând...

 

O umbră dulce m-a-ndemnat,

Să-ți spun în vis, 

printr-un mesaj,

ce altfel, n-aș avea curaj.

Dar visul, brusc s-a destrămat.

 

Și totuși, sper că vei veni,
Când sufletu-mi, de dor pătruns,

Te cheamă-n taină, 

Și-ntro zi, te va găsi...

 

Un murmur slab, 

o șoaptă-n vânt,

e tot ce las în urma mea,

Iar dorul ce în mine-l port,

Mereu mă va urma...

                                                     CB